Nu poți separa frumusețea vieții de fragilitatea ei.
Dr. Susan David, Harvard Medical School, autor al cărții Emotional Agility
Acest citat înglobează perfect importanța conceptului de agilitate emoțională. Iubim și pierdem ceea ce iubim, suntem sănătoși și apoi ne îmbolnăvim, ne plângem de ceva sau cineva, ca apoi să regretăm că nu mai sunt. Dr. Susan Davi definește agilitatea emoțională ca fiind abilitatea noastră de a experimenta gânduri, trăiri, emoții într-un fel care ne încurajează să arătăm ce e mai bun în noi. Departe de a fi mereu optimistul cu gânduri pozitive (urăsc expresia Gândește pozitiv, va fi bine, pentru că simt că îmi blochează opțiunile de gestiune a unei situații de criză), a fi agil emoțional înseamnă să putem accepta atât emoții pozitive, cât și pe cele negative, care sigur ne vor ieși în cale într-o viață de om.
Mai ales în mediul antreprenorial, se spune (cam mult?) că orice criză aduce cu ea oportunitatea. Că unii câștigă și alții pierd, astfel încât economia se autoreglează. Criza vine, poate, cu oportunități, dar sigur vine cu incertitudini. Iar dacă un pic de incertitudine poate fi provocatoare, prea multă incertitudine e rețeta sigură a anxietății și comportamentului irațional.
Dr Susan ne atrage atenția că facem și mai rău dacă vrem să tratăm incertitudinea agâțându-ne de un obiectiv anume, pe care îl folosim ca ancoră motivațională: Când obțin promovarea, voi fi fericit. Când mă voi vindeca, voi fi fericit. Când voi avea firma mea, voi fi fericit. Când aceste obiective ies din zona noastră de control, vom simți frustrare, anxietate, teamă, durere. Dar, pentru că societatea ne-a dresat că acestea sunt emoții rele, și că ar trebui să exprimăm doar emoții pozitive, avem reflexul de a le da la o parte, de a le respinge.
Nu mai cred de mult în baghete magice sau rețete care rezolvă toate problemele. Există doar moduri de a gestiona sănătos o situație de criză. Pe termen scurt poți fi struțul cu capul în nisip, dar cred că, pe termen lung, asta e strategia distructivă. Plus că nu suntem identici: unii dintre noi au un nivel ridicat de agilitate emoțională decât alții. Curios să știi cum stai? Îți recomandăm acest quizz.
Dr Susan spune despre 3 mecanisme de coping în criză: Contact, Contribuție și Compasiune.
Contact: deși e bine să diferi unele lucruri de unul singur, contactul inter-uman e esențial. Altfel, solitudinea amplifică tendința noastră naturală de a ne respinge anumite emoții și a le eticheta ca fiind negative.
Contribuție: O criză îți fură din autonomie și îți reduce zona de control. Pe care o poți restabili, măcar parțial, contribuind la gestionarea crizei.
Compasiune: Acceptă, iartă, înțelege că fiecare reacționează diferit, iar emoțiile pe care le simte sunt mai mult sau mai puțin gestionate.
Psihologul Susan David de la Harvard Medical School, autorul termenului de agilitate emoțională, folosește următorul proces pentru a ajuta oamenii să-și construiască flexibilitatea psihologică și să se ocupe mai constructiv de emoțiile inconfortabile prin:
Primul pas este să observi că te frământă o emoție complicată - ca să poți schimba, trebuie să identifici blocajul.
Adu-ți aminte de un moment în care ai fost blocat într-un ciclu de gânduri neliniștitoare . Susan David descrie procesul astfel:
Vă recomandăm acest video cu Dr Susan Davis. Sau un exercițiu de echipă, pe care echipa Atelierului de Idei îl facilitează cu Emotional Culture Deck, ca să punem pe masă emoțiile și să le acceptăm cu reziliență.
